MICROISTORIA ACUSTICĂ A CLUJULUI (VIII). AUTOBUZELE ROMÂNEŞTI DIN ANII '50-60

După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu intrarea României în sfera de influenţă sovietică, au apărut, începând cu 1951, aşa-numitele planuri cincinale (existente în Uniunea Sovietică încă din 1928). Asta a însemnat o dezvoltare accentuată a zonei industriale preexistente, cel mai important fiind CUG-ul, construit. 
Dezvoltarea zonei industriale şi crearea aşa-numitor "cartiere dormnitor" a atras după sine dezvoltarea unei reţele de transport care să asigure mai ales transportul muncitorilor la şi de la uzine. Să ne oprim, puţin, asupra transportului în comun din perioada anilor 1950-1969.
În anii '50 şi '60, transportul se făcea cu autobuze "Mao Tse-Dun", ZIS (Zavod Imeni Stalina) şi "TV". În ciuda denumirii, "Mao Tse-Dun" erau autobuze româneşti, folosind ca şi combustibil benzina. TV idem. În legătură cu ZIS-urile, trebuie precizat că în România erau două tipuri:

1. ZIS-155 (cu motor în faţă, pe benzină)
2. ZIS-154 (cu motor în spate, diesel-electric)

În Cluj a circulat, sigur, ZIS-155. Legat de ZIS-154, nu am certitudinea dacă au existat astfel de autobuze sau nu.

În legătură cu TV-urile, şi aici au fost mai multe tipuri, toate pe cadre şi cu motor de camion SR. Poate unii îşi mai aduc aminte cum "răpăiau" şi cum mai dădeau rateuri:

• TV-1
• TV-2 (rotunjit)
• TV-20 (colţuros şi cu "cozoroc" deasupra parbrizului, de parcă ar fi fost...pionier); modelul a apărut prin 1968-1969

variantele "U" (urban) şi "R" (rutier, adică interurban). De parcă ar fi existat autobuz feroviar. Asta ca să vedeţi terminologia de atunci. Terminologie care s-a menţinut şi în anii '80.

Eu, ca şi copil, am călătorit cu aşa ceva. Deşi sunt născut după 1970, am prins autobuze ale anilor '60. Şi nu le agream. Dacă un profet mi-ar fi zis că, peste 35 de ani, voi activa pe un forum al pasionaţilor transportului în comun, aş fi fost mai atent...