3 ÎN 1 (4). TEATRU, DEZBATERE ŞI... JOACĂ

Educaţia moral-creativă (Happy Hippo Show) este, în primul rând, teatru. Planul teatral este delimitat foarte clar. În al doilea rând, Happy Hippo Show este dezbatere. Moderatorul trebuie, în principiu, să antreneze în discuţie toţi spectatorii. În al treilea rând, Happy Hippo Show este joacă. Mai exact joc de abilitate. Mascota (Happy Hippo) sau mascotele (Happy şi Hippo) destind atmosfera, dar această destindere nu ar trebui să devină bufonerie. 

3 ÎN 1 (3). STRUCTURA

Educaţia moral-creativă (Happy Hippo Show) are, în principiu, o structură pentapartită:

1. introducerea; prezentarea participanţilor, strigătul de legământ (Happy Hippo Show)
2. prima parte a piesei; aceasta se întrerupe la solicitarea moderatorului şi / sau prin lovitură de gong atunci când e pe cale să înceapă violenţa fizică
3. prima parte a discuţiei; actorii se retrag, iar moderatorul - însoţit de mascotă / mascote (Happy Hippo sau Happy şi Hippo, dacă sunt două) - iniţiază un dialog cu publicul privitor la rezolvarea conflictului; sunt două posibilităţi; fie, efectiv, se caută soluţii pentru rezolvarea conflictului => capacitatea actorilor de a improviza pentru a juca a doua parte a scenetei conform celor convenite de public şi moderator, fie există o variantă prestabilită de rezolvare a conflictului => moderatorul dialoghează cu publicul în aşa fel încât spectatorii să accepte - pe cât posibil - varianta existentă; în cadrul acestei secţiuni poate fi şi un dans
4. continuarea scenetei cu rezolvarea conflictului
5. a doua parte a discuţiei şi epilogul (dans şi / sau cântec)

dar poate fi adaptat. De exemplu, a cincea secţiune se poate reduce doar la cântec. Sau, pur şi simplu, nu are loc continuarea scenetei, după discuţie urmând epilogul. Deşi, aparent, condamnabil, această adaptare are avantajul unui dialog real, în care chiar se caută soluţii. Nu se mai pune problema capacităţii improvizatorice a actorilor. Şi, nu în ultimul rând, trebuie precizat că Happy Hippo Show se poate pune în scenă sub forma unui teatru de păpuşi. Păpuşarul poate fi "la vedere" - mai ales în părţile dialogate - cu condiţia ca să ţină păpuşa pe axa mediană a feţei. În acest fel, chiar dacă mânuitorul e vizibil, din punct de vedere psihologic vorbeşte păpuşa.

3 ÎN 1 (2). PLANURILE

Se poate considera că Educaţia Moral-Creativă implică 4 planuri:

1. actorii
2. mascota
3. moderatorul
4. publicul

însă, având în vedere existenţa  3 tipuri de activităţi, se poate afirma că, de fapt, numărul planurilor este de 3:

1. teatral (actorii)
2. ludic (mascota)
3. dialogat (moderatorul şi publicul)

3 ÎN 1 (1)

Anul 1994. În Kazan - capitala Republicii Tatarstan (republică autonomă în cadrul Rusiei) Shamil Fattakhov concepe Educaţia Moral Creativă. Acronimul Educaţiei Moral-Creative este ZiPoPo (citit Zipapo, cu accent pe ultima silabă), iar versiunea occidentală a Educaţiei Moral-Creative este Happy Hippo Show. În varianta originală, spectacolul este:

• pentapartit
• triplanar
• biflux
• conceput în aşa fel încât să rezolva paşnic o situaţie conflictuală

COMICUL

Comicul constituie polul real al axei real-ideal. Deci, sutimea 1. În sistemul meu de referinţă, comicul rezultă din exagerarea  - peste o anumită limită - a celor 3 categorii estetice conflictuale poziţionate pe "coroana circulară". Astfel:

1. exagerarea sublimului => emfatic
2. exagerarea tragicului => tragicomic
3. exagerarea josnicului => sarcasticul

JOSNICUL

Poziţia josnicului în concepţia mea: pe "coroana circulară", între "orele 2 şi 6"

Poziţia josnicului pe axa real-ideal: sutimile 2-49 (desenul nu respectă scara)

Se poate observa că, pe graficul axei real-ideal, tragicul nu poate interfera direct cu josnicul Din păcate, realitatea demonstrează, nu de puţine ori, contrariul. De la tragic se poate ajunge - foarte uşor - la josnic. Şi - atenţie - nu totdeauna premeditat.

Aşa cum am afirmat în postarea precedentă, josnicul începe imediat ce ura s-a stabilizat. Pe grafic, i-ar corespunde zona urii care, orientativ, ocupă spaţiul aferent orelor 2-3:20. Este zona cea mai periculoasă, în care raţiunea este fie mult diminuată, fie inexistentă. Urmează exacerbarea raţiunii. Este o reacţie de apărare în care, psihicul, nemaifiind în stare să asigure energia necesară urii, favorizează raţiunea care, până la acel moment, a fost "adormită". Zona exacerbării raţiunii se află - pe graficul gândit de mine - între "orele 3:20 şi 5:20". Urmează speranţa care, fiind cuprinsă între "orele 5:20-7:20" este călare atât pe sectorul josnicului ("orele 5:20 - 6") cât şi pe cel al sublimului (a se vedea postarea aferentă).

TRAGICUL

Poziţia tragicului pe axa real-ideal ar fi la sutimea 100. Adică la polul ideal. Pe schema mea, tragicul se află pe porţiunea coroanei circulare corespunzătoare "orelor 10-2". Care e limita dintre sublim şi tragic? PIERDEREA. Sentimentul asociat este, de foarte multe ori, DEZNĂDEJDEA. În momentul în care s-a pierdut ceva la care se ţinea şi există o anumită vinovăţie, se poate vorbi de tragic. 

Tragicul ar putea fi împărţit în unele zone:

• "orele 10-11:20" când elementul pierdut ar mai putea fi recuperat
• "orele 11:20-1:20 (13:20)" când recuperarea acelui ceva este, pur şi simplu, imposibilă
• "orele 1:20-2"; aici iubirea interferă cu ura, dar, încă ura nu este stabilizată

Odată ce ura s-a stabilizat, se poate vorbi de josnic.