sâmbătă, 18 aprilie 2015

MICROISTORIA ACUSTICĂ A CLUJULUI (XI). GROHĂITURILE

Cartierul Grigorescu, în primăvara lui 1986. Aştept autobuzul să mă duc la şcoală. Vine 534; un DAC 117 UD, de culoare gălbuie, având cutie "manuală" (corect ar fi fost "mecanică sincronizată"). Autobuzul era nou, fiind fabricat în acel an sau, în cel mai rău caz, în a doua jumătate a lui 1985. Mă sui pe autobuz şi, deşi atent la sunete, nu remarc nimic deosebit. Văd, însă, că trecătorii se uită la autobuz când acesta trece pe lângă ei. Asta în condiţiile în care viaţa era suficient de grea încât să nu-ţi "ardă" să pierzi timpul cu prostii. Trebuia - aşadar - să fie o treabă destul de serioasă. Ca urmare, sunt mai atent şi remarc un zgomot abia perceptibil pe care, într-adevăr, nu îl mai auzisem la alte autobuze. 

Mă dau jos pe "Bariţiu" (erau mai multe staţii pe acea stradă, iar Canalul Morilor nu era acoperit), dar nu pornesc imediat, ci aştept ca autobuzul să plece. Ce aud. Un grohăit care, pe de o parte, era sinistru, dar, pe de altă parte, avea un farmec aparte...

Ideea transformării tobelor de eşapament nu era nouă. Încă de prin 1983 au fost astfel de autobuze: 260 (devenit, ulterior, 237), 256 şi, poate, şi altele. E posibil ca şi sunetele mizerabile pe care le scoteau autobuzele 214, 230 şi 480 în perioada anterioară anului 1985 să fi fost tot rezultatul unor transformări. Totuşi, acelea erau cazuri izolate. Ei bine, începând cu 1986 şi până în 2003 se poate vorbi de o adevărată modă a transformării amortizorului de zgomot. Acesta îşi pierde funcţia iniţială şi devine rezonator selectiv. Transformarea vizează mai ales autobuzele de fabricaţie românească, dar - în 1987, înainte de dispariţia Ikarusurilor 280 din primul lot - a fost (re)transformată toba lui 256 (renumerotat în 239 şi dispărut la scurt timp după aceea); nu ţin minte ca, vreun autobuz, să fi luat numărul 256 până în 1992, când au fost aduse primele SC 10. Trebuie precizat că, la CTP, un număr devenit "vacant" se ocupă, mai devreme sau mai târziu, spre deosebire de RATC (Constanţa) unde, la autobuze, numărul de parc arăta:

  • ultimele două cifre ale anului achiziţionării
  • al câtelea autobuz din acel an
de exemplu: 8612 (al 12-lea autobuz cumpărat în 1986) şi unde nu ştiu să fi avut loc astfel de reatribuiri de numere de parc.