MICROISTORIA ACUSTICĂ A CLUJULUI (X). TV 2 E ŞI TV 20 E

Undeva, între gară şi IRA, în preajma anului 1960. Te sui pe un TV 2 E (troleibuzul care utilizează acelaşi şasiu şi aceeaşi caroserie cu TV 2 U şi TV 2 R) care deserveşte linia 4. Linie care a rămas cu acelaşi indicativ şi în prezent. Troleibuzul închide uşile şi porneşte de pe loc. Incomparabil mai silenţios. În locul acelui motor de camion Bucegi sau Carpaţi, abia se aude sunetul motorului de tracţiune TN59. Teoretic - şi, după toate probabilităţile - şi practic, TV 2 E putea rula - fără probleme - cu 40 km/h. 

Ne apropiem de prezent cu vreo 20 de ani. Pe unele din liniile de troleibuz (de exemplu, fosta "2", inexistentă astăzi), puteau fi văzute - şi auzite - TV 20 E. Troleibuz înrudit cu autobuzele TV 20 U şi TV 20 R. Şi acest model putea rula - teoretic - cu 40 km/h fără să ai impresia că se dezmembrează. Aici, însă, pot spune că - din punct de vedere sonor - puteau fi distinse două situaţii distincte:

1. normale
2. super-enervante

ce însemna "situaţie normală"? Aceea în care compresorul nu mergea. Ce însemna situaţie super-enervantă? Aceea în care compresorul mergea. Efectiv, horcăia tare de tot. Evident, nici cei aflaţi în apropierea troleibuzului nu puteau fi încântaţi să audă nişte sunete care te trimit cu gândul la un monstru... 

În interior, când nu mergea compresorul, puteau fi auzite - nu foarte tare - nişte ţăcănituri de la contactori. La viteze mici şi medii, chiar instrucţiunile prevăd alternanţe între accelerare şi mers în virtutea inerţiei (mers lansat). Doar la viteze mari era recomandabilă apăsarea - continuă - a pedalei de acceleraţie. De asemenea, pasagerii puteau auzi bubuituri la trecerea pe la:

• separatoare
• cruci
• macaze mecanice
• patinele macazelor electrice
• macaze electrice

produse de tangoane (captatoare / coarne, cum mai sunt numite în limbajul comun). Cei născuţi înainte de 1975 e posibil să-şi aducă aminte ce însemna o călătorie cu troleibuzul pe Cuza Vodă. Smucuri, ţăcănituri, bubuituri şi, frecvent, flame. De ce? Deoarece acolo se găseau:

• un macaz mecanic; asigura racordul traseelor 2, 3 şi 4 de 4b (IRA-PMV; inexistent în prezent) şi 30 (Gheorgheni-PMV; inexistent în prezent; actualul 30 = fostul 21)
• două patine pentru macazul electric care separa liniile 4 şi 4b de 3 şi 30
• macazul electric

MICROISTORIA ACUSTICĂ A CLUJULUI (IX). BUBUITURA

Anul 1961. În partea central-vestică a Clujului, se aude o detunătură zdravănă, urmată de un nor de praf, foarte dens. Ce se întâmplase? Se prăbuşise acoperişul Sălii Sporturilor. Oficial, nu a fost nicio victimă umană, însă una din clădirile care se construia atunci a avut serios de suferit. Despre de e vorba? Se va vedea, în curând, pe Blogul 1567 postarea "7 culoare".

MICROISTORIA ACUSTICĂ A CLUJULUI (VIII). AUTOBUZELE ROMÂNEŞTI DIN ANII '50-60

După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu intrarea României în sfera de influenţă sovietică, au apărut, începând cu 1951, aşa-numitele planuri cincinale (existente în Uniunea Sovietică încă din 1928). Asta a însemnat o dezvoltare accentuată a zonei industriale preexistente, cel mai important fiind CUG-ul, construit. 
Dezvoltarea zonei industriale şi crearea aşa-numitor "cartiere dormnitor" a atras după sine dezvoltarea unei reţele de transport care să asigure mai ales transportul muncitorilor la şi de la uzine. Să ne oprim, puţin, asupra transportului în comun din perioada anilor 1950-1969.
În anii '50 şi '60, transportul se făcea cu autobuze "Mao Tse-Dun", ZIS (Zavod Imeni Stalina) şi "TV". În ciuda denumirii, "Mao Tse-Dun" erau autobuze româneşti, folosind ca şi combustibil benzina. TV idem. În legătură cu ZIS-urile, trebuie precizat că în România erau două tipuri:

1. ZIS-155 (cu motor în faţă, pe benzină)
2. ZIS-154 (cu motor în spate, diesel-electric)

În Cluj a circulat, sigur, ZIS-155. Legat de ZIS-154, nu am certitudinea dacă au existat astfel de autobuze sau nu.

În legătură cu TV-urile, şi aici au fost mai multe tipuri, toate pe cadre şi cu motor de camion SR. Poate unii îşi mai aduc aminte cum "răpăiau" şi cum mai dădeau rateuri:

• TV-1
• TV-2 (rotunjit)
• TV-20 (colţuros şi cu "cozoroc" deasupra parbrizului, de parcă ar fi fost...pionier); modelul a apărut prin 1968-1969

variantele "U" (urban) şi "R" (rutier, adică interurban). De parcă ar fi existat autobuz feroviar. Asta ca să vedeţi terminologia de atunci. Terminologie care s-a menţinut şi în anii '80.

Eu, ca şi copil, am călătorit cu aşa ceva. Deşi sunt născut după 1970, am prins autobuze ale anilor '60. Şi nu le agream. Dacă un profet mi-ar fi zis că, peste 35 de ani, voi activa pe un forum al pasionaţilor transportului în comun, aş fi fost mai atent...

MICROISTORIA ACUSTICĂ A CLUJULUI (VII). EXTINDEREA MASIVĂ

Între 1919 şi 1939, suprafaţa Clujului a crescut cu aproximativ 80 de procente. Practic, tot ce se află la nord de calea ferată a apărut atunci. Extinderea respectivă a atras după sine şi o creştere a nivelului sonor în acele zone. S-a conturat, deja, o reţea de tranport în comun efectuată cu cadre de camion recarosate. Cam asta însemna, la acea vreme, noţiunea de autobuz: şasiu de camion pe care se monta o caroserie care să permită transportul pasagerilor. Şi nu numai în ţara noastră, ci peste tot în lume. E de la sine de înţeles că autobuzele respective:

• aveau "botic"
• aveau motor frontal (montat în "botic")
• foloseau ca şi combustibil benzina

asta în condiţiile în care Rudolf Diesel îşi brevetase, deja, motorul care îi poartă numele. De ce? Motoarele diesel se utilizau doar la utilajele foarte mari; pentru autoturisme, camioane şi autobuze se utiliza, de regulă, motorul pe benzină. Motoarele pe benzină (care, imposibil să nu fi dat, din când în când, aşa-numitele "rateuri", adică acele pocnete, chiar detunături, uneori deosebit de puternice), coroborată cu suspensia lor (suspensie de arcuri lamelare) şi, eventual, starea drumurilor făceau ca o călătorie cu autobuzul să nu fie, tocmai, confortabilă. 

Un alt element care a constribuit la creşterea nivelului sonor au fost...şcolile înfiinţate în partea de nord a oraşului. Amintim (denumirile pe care le dau sunt cele din perioada relativ recentă; atunci aveau alte numere):

• cea din "Cordoş" (cunoscută, majorităţii, ca "Şcoala 9"), în prezent, înglobată în "Emil Isac"
• Cea din Dâmbul Rotund, cunoscută fie ca "Şcoala 7", fie ca Şcoala "Emil Isac"
• cea din vecinătatea cartierului Iris, cunoscută fie ca "Şcoala 13", fie cu denumirea de "Nicolae Iorga"