joi, 28 mai 2015

MICROISTORIA ACUSTICĂ A CLUJULUI (XV). URLETELE MOTOARELOR

Pe Platoul Sălii Sporturilor, dar şi pe drumul care leagă Podul Garibaldi de Platoul Sălii Sporturilor pot fi auzite:

  • motociclete (mai ales cu motoare în 4 timpi, nu de puţin ori, turate)
  • maşini, (de asemenea, cu motoare turate)
  • scrâşnete de cauciucuri
În situaţia în care se aude un motor turat excesiv (peste 125 rotaţii pe secundă, judecând după sunet), dar nu constant (ca şi cum ar "geme") şi mai multe scrâşnete de pneuri - care dau impresia că ar fi unul interminabil - înseamnă că acolo are loc un exerciţiu de controlare a derapajului. Să fi vorba chiar de un "drift"? Sau a spune "drifting" la ceea ce e întâmplă acolo constituie o exagerare? Cert este că, în toate cazurile, aceste:


  • urlete ale motoarelor
  • scrâşnete de cauciucuri
au loc după ora 22, deci în timpul orelor de linişte. Întrebarea este dacă nivelul sonor auzit la cea mai apropiată locuinţă (care e casa de oaspeţi din incinta "Olimpicului") de locul respectiv depăşeşte sau nu 50 decibeli, ţinând cont că, nu de puţin ori, autoturismele trec prin imediata vecinătate a locaţiei sus-amintite.

marți, 12 mai 2015

MICROISTORIA ACUSTICĂ A CLUJULUI (XIV): CONCERTELE ÎN AER LIBER

Tot după anul 1990, pe Platoul Sălii Sporturilor (dar şi în Piaţa Unirii precum şi în alte locuri din Cluj) se organizează concerte cu diverse ocazii. În marea majoritatea cazurilor, calitatea muzicii este bună. Chiar foarte bună uneori. Volumul, însă, e atât de ridicat încât:

  • dacă scena de pe Platoul Sălii Sporturilor e orientată spre est, muzica se poate auzi chiar şi până în zona "Blocului Spray"; în partea opusă, se aude, oricum, până la B-uri
  • dacă scena e orientată spre vest, până dincolo de "Sun"
  • în Piaţa Unirii, ca urmare a zgomotului de fond foarte ridicat, distanţa este mult mai mică; totuşi, pe Bisericii Ortodoxe se aude bine
  • în situaţia în care concertele se desfăşoară pe Cluj Arena, distanţa la care acestea se aud este mare pe axa nord-sud. pe est-vest mai puţin datorită formei stadionului
  • Concertele organizate la "Polus" se pot auzi - fără probleme - la "Coloane" dacă în zona Coloanelor e linişte
iar exemplele ar putea continua. În mod normal, nivelul sonor la cea mai apropiată locuinţă ar trebui să fie de maxim 50 de decibeli. Ori, în cazul concertelor organizate pe Platoul Sălii Sporturilor, intensitatea sunetului în zona imobilului cu numărul 37 de pe strada Salcâmului (fosta fabrică "România Muncitoare"), nivelul sonor este mult mai ridicat. Asta nemaivorbind de cei care sunt cazaţi în hotelul din cadrul "Olimpicului". În plus:
  • probele anterioare concertelor au loc - de nenumărate ori - cândva în intervalul orar 14-17
  • spectacolele se termină - nu de puţine ori - după ora 22
Respectarea orelor de linişte nu costă absolut nimic şi sunt convins că, dacă organizatorii concertelor în aer liber ar avea în vedere acest aspect, numărul celor care le-ar agrea ar fi considerabil mai mare. 

luni, 11 mai 2015

MICROISTORIA ACUSTICĂ A CLUJULUI (XIII): ELICOPTERELE

Tipic perioadei 1990-2002 au fost elicopterele escadrilei 132:
  • patru MI-8: 708, 714, 721 şi 723 (după alte surse, 727); deja, în 1996, două din ele erau retrase
  • două IAR 316 B: 08 şi 51; discrete la început, acestea au început să fie personajele principale după retragerea MI-urilor
dar, am văzut (nu o dată) şi IAR 330. Cele 4 elicopere MI-8 zburau - frecvent - la înălţime foarte joasă, în formaţie. Noroc că, în trimestrul II al clasei a X-a nu se făceau ore cu carul, că, altfel, nu ştiu cum s-ar fi putut desfăşura în vuietul continuu produs de rotorul principal, de anticupla şi de motoarele acestora. Deasupra cartierului Grigorescu, nu foarte des, putea fi văzut tot un MI-8 care zbura la înălţimea blocurilor turn. De asemenea, deasupra zonei Liceului Emil Racoviţă mai putea fi observat - din când în când - un MI-8 (apoi un IAR 316) care nu numai că zbura foarte jos, dar şi sinuos; ca şi cum ar fi efectuat zbor de antrenament. Începând încă din prima jumătate a anului 1991 şi până în mai 1999 aveau loc zboruri:
  • cu două elicoptere, la o distanţă de fix 5 minute unul de celălalt; durata unei ture era de fix 15 minute
  • la o înălţime relativ mare
  • pe un traseu care trecea şi deasupra zonei centrale şi a cartierului Grigorescu
  • cu o durată de peste 3 ore; când se făcea zbor de noapte, ultima tură deasupra cartierului Grigorescu putea avea loc chiar şi în jurul orei 23:45; depinde când apunea soarele
Astfel de zboruri aveau loc mai ales joia, dar şi în alte zile, printre care şi marţea. Erau perioade când în fiecare joi se zbura, dar şi perioade când trecea şi o lună fără să vezi vreun elicopter pe cer. După mai 1999, am văzut mai ales zboruri efectuate cu un elicopter, mai rar cu două şi nu peste 3 ore, ci mai puţin. De asemenea, acea ritmicitate a trecerii deasupra aceluiaşi loc nu a mai fost prezentă decât uneori şi nu mai mult de două ore. Una din zilele de zbor era marţea, iar cealaltă ori joia, ori - mai rar - miercurea. 
În anul 2002, Escadrila 132 a fost desfiinţată. Totuşi, mai pot fi văzute elicoptere, în special:
  • EC-135 (SMURD, Unitatea Specială de Aviaţie)
  • MI-17 (Unitatea Specială de Aviaţie; MI-17 este din aceeaşi familie cu MI-8, fiind, însă, uşor de recunoscut datorită poziţionării anticuplei în partea stângă a cozii)

MICROISTORIA ACUSTICĂ A CLUJULUI (XII): GOARNELE

Ideea montării avertizoarelor sonore suplimentare pe mijloacele de transport (atât pe cele de marfă cât şi pe cele de pasageri) a existat şi înainte de 1990. Practic, oricărui vehicul dotat cu compresor putea să-i fie adăugată goarna, de cele mai multe ori luate de pe locomotivele dezafectate, dar după 1990 goarnele au apărut ca ciupercile după ploaie. În cazul vehiculelor are nu aveau compresor în dotare - cazul tramvaielor:

  • V3A
  • V2A
  • T4D
  • KT4D, KT4DM
  • PESA
(T4D-urile  KT4D-urile sosind în 1998, KT4DM-urile mai târziu iar PESA abia în 2012) dotarea cu avertizor sonor suplimentar a fost mult mai discretă. De exemplu, tramvaiul de tip V3A cu numărul de parc 101 (devenit 018 şi vândut în 1991) a avut o sirenă cu motor de felul celor folosite la unele salvări. Nu pentru mult timp. Tramvaiul KT4D cu numărul de parC 47 a avut claxon suplimentar similar celui de automobil. Alteori, claxonul aferent avariei era utilizat pe rol de avertizor sonor obişnuit, dar nu pentru mult timp. În rest, se utiliza soneria. E drept că, nu de puţine ori, în exces. Problema este că - V3A şi V2A-urile - nefiind îndrăgite de RATUC, au fost vândute în 1991, astfel încât, între 1991 şi 1998, Timiş 2 a fost, practic, singurul tip de tramvai existent în Cluj. Poate părea greu de crezut, dar între 1993 şi 1998 au existat tramvaie Timiş fără sonerie ci doar cu goarnă. Un exemplu ar fi 035 (devenit, 35) şi 015 (devenit 15). Nemaivorbind că unele Timişuri aveau sonerie de ITB şi chiar de KT4D (cum a fost 02-ul). Nici troleibuzele mai prejos iar în ceea ce priveşte autobuzele, au fost destul de multe astfel de vehicule dotate cu avertizoare sonore suplimentare. Asta în condiţiile în care legea prevede interdicţia de a circula dacă vehiculul are claxoane / lumini suplimentare. Ori, la RATUC, până în 1993, au fost şi claxoane, şi lumini suplimentare - chiar şi faruri montate pe capotă - dar, după 1993, farurile s-au demontat, rămânând doar luminiţele discrete şi, evident, goarnele.