SUBLIMUL

Sublimul - prin însăşi raţiunea lui de a fi, implică, puternic, latura afectivă a majorităţii dintre noi. Este vorba de sentimente pozitive, dar puternice. Nu se mai poate vorbi de echilibru. Fără a exagera prea mult, se poate spune că toate categoriile estetice situate în exteriorul cercului mic, dar în interiorul celui mare sunt conflictuale. Pe axa real-ideal, sublimul este poziţionat, orientativ,  între sutimile 52 şi 99 ale acesteia; a se vedea postarea precedentă. Altfel spus ocupă zona cuprinsă între dualitatea frumos-urât şi polul ideal, fără a include niciunul din cele două elemente. Fără a nega punctul de vedere al unuia dintre profesorii pe care i-am avut la facultate, judec altfel. Cum? Se poate vedea mai sus. Concret. Sublimul ocupă acea parte a coroanei circulare cuprinsă între "orele" 6 şi 10". Poate fi împărţit în mai multe zone, împărţire care, însă, e relativă. Limitele sunt, aşadar, orientative:

• orele 6 - 7:20; continuarea speranţei (asupra speranţei se va reveni la "josnic")
• orele 7:20 - 9:20; sublimul propriu-zis; extazul
• orele 9:20 - 10; "teama că vei pierde"

Pierderea unui element la care ţii foarte mult este un element tragic. Din acest motiv, câtă vreme există doar teama pierderii acelui (sau acelei) ceva, încă e sublim. Când, deja, s-a pierdut...e tragic.